Feed on
Posts
Comments

Nu este absolut nici o neintelegere la mijloc: mie nu imi plac oamenii cu idei.

Stiti oamenii aia care în?eleg oarecum cu ce te ocupi, dar nu foarte bine, in schimb au mereu idei legate de ce ar trebui tu sa faci de fapt? Ca de exemplu, daca vinzi la tejghea la McDonalds, cel-cu-idei te opreste pe strada, te intreaba ce mai faci si iti taie raspunsul ca sa spuna ceva de genul “De ce nu faceti voi, la McDonalds, niste evenimente cu ponei ? Ar veni o multime de copii cu parintii!”

A se remarca aici în primul rând pronumele personal “voi”, conjugarea la persoana a doua a lui “face?i” sau, pentru cei cu adev?ra?i mae?tri în idei, mult mai par?ivul “se face”, în expresii precum “de ce nu se face la voi?”. Niciodat? persoana cu idei nu ar presupune c? ar putea ea îns??i s? joace un rol în “a face”. Mereu este vorba despre altcineva care execut?, ni?te spiridu?i poate, mul?i ?trumfi mici care pot ie?i oricând la iveal? din ascunz?tori secrete sau oricum, un detaliu neglijabil legat de partea de execu?ie. Important? este ideea genial?.

Ba ?ti?i ce? Îmi retrag ?i partea cu genial?. Am s? m? refer la ea ca “ideea”, pur ?i simplu, pentru c? în general ideea omului cu idei este formulat? în felul urm?tor: “Am v?zut eu în Germania / SUA / Londra / McDonalds’ul din Paris cum se fac acolo evenimente cu ponei, la voi de ce nu se face?” Nu este vorba atât de originalitatea ideii, cât de transferul unui know-how pre?ios, desigur, f?r? partea de de how.

În cazul meu, urmeaz? partea din conversa?ie în care trebuie s? explic înc? o dat? cu ce m? ocup, faptul c? din scopul vie?ii mele lipsesc cu des?vâr?ire poneii ?i c? nu mi-am propus înc? s? m? ocup la ehmm… McDonalds de toate lucrurile de care nu se ocup? nimeni.

Iar aici este, invariabil, momentul în care primesc acea privire, privirea de “nu pot s? cred c? e?ti a?a de încuiat?” din partea omului cu idei. Pentru c? omul cu idei nu reac?ioneaz? bine la adversativul “dar”, expresie a resemn?rii ?i înfrângerii. ?i nici nu conteaz? care este cu adev?rat rolul t?u sau care sunt responsabilit??ile tale sau direc?iile de carier?, pentru c? a i le explica nu înseamn? decât c? e?ti un tipicar ?i un îngust la minte. Nu meri?i decât privirea-oftat de “te-a înfrânt sistemul”. Undeva, in subsidiar, exista si insinuarea ca toate ideile pe care le pui in practica acum sunt proaste dar, pentru ca nu esti dispus sa te ocupi de acea unica, nemaivazuta, nemaigandita idee, practic nu esti in stare de nimic.

Apoi urmeaz? partea de insisten??, condus? vajnic de locomotiva lui “hai, recunoa?te, este o idee bun?!”

?ti?i ce? Poate c? este o idee bun?. Poate c? este o idee genial? ?i eu sunt o încuiat? ?i o tipicar?. Dar, la urma urmei, este doar o idee. Iar o idee este un gând. Iar oamenii au aproximativ 50.000 de gânduri pe zi – probabilitatea ca unul dintre ele s? fie bun este destul de mare.

Ar trebui totu?i s? m? lua?i în serios, pentru c? profilul meu profesional, f?cut ca la carte, m? deseneaz? ca o persoan? cu vreo 70% idei ?i 30% execu?ie. Dar tocmai pentru c? sunt o persoan? “a ideilor”, am în?eles c? o idee de una singur? nu valoreaz? nimic.

F? un plan, poart? cel pu?in 5 certuri pentru ideea ta, d? cel pu?in 20 de telefoane, treci cu demnitate peste cel pu?in dou? refuzuri categorice, pierde-?i cel pu?in un weekend lucrând la ea, ia serios în considerare posibilitatea s? nu prime?ti nici un bonus ?i nici o mângâiere pe cre?tet pentru ceea ce faci ?i atunci, de-abia atunci, dac? tu crezi în continuare c? este o idee bun?… te ascult.

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X