Feed on
Posts
Comments

Insemnare cu Nurofen

Articol publicat in: Personal


Se spune c? uneori corpurile noastre īncearc? s? ne trimit? mesaje ?i c? bolile ar fi un fel de ultim recurs, o soma?ie pentru care trebuie s? semnezi de primire. Dac? este a?a, atunci tare mi-a? dori s? pot s? vorbesc cu m?seaua mea, care de diminea?? tot īncearc? s? īmi spun? ceva ?i acum url? la mine din to?i pl?mānii.

De fapt, nici nu a? putea califica ceea ce simt drept o “durere”, la singular, ci mai a? spune mai degrab? c? e un fel de ceat? de mineri destoinci care s-au instalat cam pe toat? partea stāng? a fe?ei, cu un cartier central pe m?seaua de minte ?i cu galerii pān? īn gāt, ureche, col?ul ochiului ?i din?ii de jos.

Am trecut deja de pragul īn care nu iau analgezice pentru durerea mea din principii spirituale, īn ideea c? poate organismul meu are ?i el libertate de exprimare. Am ascultat cāteva ore, am dat din cap īn?eleg?toare, acum gata, poftim Nurofenul ?i taci. ?i chiar dac? nu reu?esc eu s? decifrez chiar a?a toate mesajele corpului meu, cred c? pe ?sta de dup? Nurofen l-am īne?es la perfec?ie: ceva de genul “mua-ha-ha, doar nu credeai c? ī?i merge cu asta”.

Īn fine. M? doare m?seaua ?i tot ce pot s? fac este s? stau s? o contemplu. De cāteva ore, urm?resc cum ī?i schimb? forma ca o plastilin?, cum pulseaz? ba mai tare, ba mai īncet, ca ni?te aripi de fluture. Este, probabil, cea mai mare cantitate de timp pe care am petrecut-o, cum zic budi?tii, “īn prezent”, pentru c? durerea nu-mi las? gāndurile s? fug? aiurea. Face prezen?a īn fiecare secund?, m? prinde ca īntr-o īnchisoare īntre dou? pulsa?ii; iar acolo, īn?untrul momentului, posibilitatea unui trecut sau a unui viitor f?r? durere de m?sele pare neverosimil?.

Ba mai mult. Am impresia c? durerea nu e doar a?a, un fel de bodyguard care te oblig? s? r?māi īn “aici” ?i “acum”, ci este ea īns??i o energie cu existen?? doar īn prezent. Īncerc s?-mi aduc aminte de alte dureri – de exemplu, cum m-a durut cānd m-am lovit la genunchi , īn clasa a cincea; sau cum m-a durut spatele acum dou? luni sau cum m? doare capul cānd m? doare. Pot s? īmi aduc īn amintire faptele, gesturile, contextul, con?tiin?a faptului c? m-a durut, īn schimb nu pot s? actualizez senza?ia. A trecut ?i gata.

A?a c?, īntr-un mod paradoxal, durerea de m?sele se dovede?te a fi un foarte corect model de tr?i – clip? de clip?, f?r? s? īmi las lucrurile urāte s? prind? r?d?cin? īn trecut ?i s? īmi acopere de buruieni viitorul. Mare p?cat c? nu reu?esc s? g?sesc ?i o variant? īn care s? pot face asta f?r? s? am nevoie de Nurofen.

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X