Feed on
Posts
Comments

Articol publicat in: Personal


Sunt tot eu, M?d?lina. M? ?ti?i de s?pt?mâna trecut?.

Trebuie s? v? fac o m?rturisire cumplit? ?i plin? de remu?c?ri. S? ?ti?i c? m-am îndoit, pentru o clip?, de voi. Nu v-am crezut în stare, nu ?tiu ce o fi fost în capul meu de v-am pus sub semnul întreb?rii creativitatea, capacit??ile, oamenii, puterea de a surprinde permanent, cu for?e proaspete.

În fine, sincerele mele felicit?ri. V-a?i autodep??it, de?i nu a fost u?or, pentru c?, nu-i a?a, performan?a de a l?sa ni?te oameni p?r?si?i pe un aeroport str?in nu-i tocmai de colo. Dar iat? c?… Haide s? nu o mai lungesc. Important este c? pân? la urm? am ajuns acas?, ce mai conteaz? opt ore întârziere în Marele Tablou al Vie?ii. Chiar îmi cer scuze dac? a? fi dat semne de irascibilitate, poate c? viziunea mea asupra întregii situa?ii s?-mi fost un pic tulburat? de faptul c? nu dormisem deloc pe zborul de noapte ?i nu-mi prea priise acea cur? de o or? de aer proasp?t ?i învior?tor de minus cinci grade din Bucure?ti. ?i poate c? ?i perspectiva de a mai merge înc? patru, cinci ore pe autocar nu intrase în planul meu ideal de vacan??, dar asta e, nu te cer?i cu cea?a.

Nu, cu cea?a clar nu te cer?i, chestia asta se întâmpl? pe orice aeroport din lume, da domnu’? , cum foarte bine a articulat una dintre înso?itoarele de bord. Desigur, în general pistele sunt demarcate cu becuri de cea??, a?a cum este politicos pentru aeroporturi care se intituleaz? “interna?ionale”, dar s? fim serio?i acuma, ce putem face noi în leg?tur? cu asta? Eu m? plâng, dumneavoastr? înv??a?i s? ateriza?i pe B?neasa, restul pasagerilor î?i exerseaz? coatele la preluarea bagajelor ?i gata. Nu-i treaba noastr?, noi facem ce putem, B?sescu e de vin?.

Dar c? tot am adus vorba de înso?itoare, am fost foarte mi?cat? de faptul c? de data aceasta aveau dobândite noi abilit??i de comunicare. Foarte bine ?i-au însu?it lec?ia “t?cerea este de aur”, chiar am s? v? rog s? comunica?i mai departe trainerului c? au pus-o în practic? foarte bine, nu s-a l?sat nimeni intimidat, nu au cedat. ?i nu a fost chiar u?or, au fost momente de presiune intens?, dup? o or? de a?teptare tensionat? în avion, când jum?tate din pasageri le-au privit în ochi ?i le-au spus “NU SE POATE s? nu vorbi?i cu noi, TREBUIE s? ne spune?i ce se întâmpl?.” Fraierii de noi. Doar v-am spus c? v-am subestimat. S-a putut, cum s? nu se poat?.

Îmi cer scuze înc? o dat?. Atât aterizarea pe un aeroport la patru ore distan?? de destina?ie, cât ?i a?teptarea de trei ore, comunicarea fluent? ?i oferirea unei abunden?e de informa?ii legate de situa?ia noastr?, coordonarea profesionist? a intr?rii a 150 de oameni într-un autocar cu 50 de locuri, mi-au demonstrat c? m-am în?elat foarte mult în ceea ce v? prive?te ?i c?, într-adev?r, se poate mai r?u.

A?tept cu ner?bdare s? aflu cât de mai r?u, data viitoare când voi zbura cu Blue Air . Blue Air, Smart Flying .

Cu loialitate a dumneavoastr?,
Madalina

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X