Feed on
Posts
Comments

Articol publicat in: Personal


De fiecare dat? când m? scufund total în vreo activate, tr?iesc un fel de mini- iluminare atunci când revin la suprafa??. Pentru un timp scurt, pot s? privesc lumea cu ochi proaspe?i ?i despov?ra?i de toate cuno?tin?ele pe care le aveam dinainte despre ea.

De exemplu, într-o vacan?? de var? în care am stat cu nasul cam o s?pt?mân? în Pe aripile vântului, am ie?it afar? ?i ceva p?rea c? nu este cum trebuie. Nu erau crinoline pe strad?, nici tr?suri l?cuite în negru, nici negrese care vociferau cu mâinile larg ridicate în aer. În fa?a mea se întindea spa?iul ?la cunoscut sub numele de “în fa?a blocului”, uite ?i b?t?torul pe care da, ?in minte, noi copiii facem acroba?ii ?i ne d?m note reciproc, uite gardul, uite gaura din gard pe care administratorul nu a apucat înc? s? o repare, la fereastra de la etajul cinci se uit? la mine tata lui Irina. Pân? apucam s? mi le amintesc pe toate cum erau, am avut ?ansa s? le privesc cum sunt ?i s? m? bucur de ele a?a.

În studen?ie, când jucam Diablo cu nop?ile, m? trezeam diminea?? uimit? s? v?d c? p??eam pe asfalt ?i nu trebuia s?-mi tai c?r?ri cu toporul (93 la damage, enchanted cu 15 de foc) prin jungla din Kehijstan. “Asfaltul este o treab? foarte bun?”, îmi permit s? m? gândesc în scurtul interval de care am nevoie s? m? reobi?nuiesc cu el.

Sentimentul este c? sub ochii mei se materializeaz? un deja vu ?i c? lumea este un pic altfel, infinitezimal altfel. E acela?i lucru care mi se întâmpl? atunci când trec pe lâng? cineva pe strad?, îl scanez de sus pân? jos ?i îi observ poate papucii sau puloverul sau forma sprâncenelor, pentru a-mi da seama doar o frac?iune de secund? mai târziu c? e o persoan? cunoscut? ?i drag?. Dar pentru un pic de timp, nu m-am chinuit nici s? o iubesc, nici s? o ur?sc, ci doar s? o privesc cu acea curiozitate pe care o am din na?tere ?i de care îmi este prea simplu s? uit.

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X