Feed on
Posts
Comments

Articol publicat in: Personal


Cu decizia de t?iere a 25% din salariu pot tr?i. Decizia am în?eles-o, chiar dac? nu îmi covine.

În schimb, nu pot tr?i lini?tit? cu imensul oftat de u?urare, admira?ie pentru curaj, exclama?ia de satisfac?ie a lui “în sfâr?it, ?i-au luat-o!” de parc? tocmai s-ar fi trântit precis o palet? asupra unei mu?te care bâzâia f?r? încetare de 21 de ani încoace. Ministrul fina?elor: “Nu e drept ca cei din privat s? pl?teasc? huzurul de la stat“. Tot în Gândul, editorialul lui Victor Rotaru: România “poate încuraja munca sau poate subven?iona lenea.” S? ne în?elegem, eu sunt partea de “huzureal?” ?i “lene”. În editorialul Ioanei Lupea, angaja?ii statului sunt introdu?i în categoria “asista?i social”. Ok. Asistat? social. A? fi vrut s? o ?tiu dinainte, tr?iam mai relaxat?. ?i în sfâr?it, Dinu Patriciu , preferatul meu, de la care tocmai înv??asem ni?te lec?ii foarte valoroase de antreprenoriat (cum s? faci cu greu un milion de euro într-un an de zile), care se citeaz? pe larg pe sine însu?i în Adev?rul ?i care încadreaz? bugetarii undeva între “cohorte de nepo?i fl?mânzi” ?i “fantome ridicole”.

?tiu, sunt melodramatic?. Nimeni n-are de fapt nimic cu mine, ci doar cu entitatea asta abstract? numit? ” bugetari “, un organism viu colectivist cam ca Borgii din Star Trek. Lupta nu este împotriva bugetarului, ci a bugetarilor.

De fapt, nici nu prea am dreptul s? m? revolt eu la demonizarea asta a bugetarilor. Cine nu s-a enervat, la un moment dat, pe bugetarii ??tia? Cine nu a fost plimbat de colo-colo cu o hârtie? Cine nu s-a ciocnit de o fa?? acr? la un ghi?eu unde trebuia s? pl?teasc? vreo câteva milioane pentru stat? M? înscriu ?i eu, deci, în rândul celor care au o problem? cu ei.

Dar s? mai zic ceva ce toat? lumea pare s? fi uitat. Statul este acel contract între oameni prin care sunt încredin?ate serviciile esen?iale unei societ??i unei entit??i mai mari ?i mai abstracte. O parte din libertatea individului, inclusiv a alegerii, este delegat? c?tre acest construct al societ??ii moderne, cu condi?ia ca statul s? ofere în schimb securitate ?i siguran?? în fa?a amenin??rilor externe sau interne ?i o serie de servicii de baz?, pe care toat? lumea le recunoa?te ca fiind la fel de necesare colectivit??ii precum apa ?i mâncarea individului: educa?ie, ordine, infrastructur?, s?n?tate, justi?ie etc.

“Bugetarii” sunt, în mare parte, acei oameni care, individual, ?in în palme câte o buc??ic? din aceste servicii esen?iale ale unei societ??i. Ei sunt înv???tori, doctori, poli?i?ti, pompieri, procurori, asistente , profesori etc. Câte buc??ele din via?a unei persoane nu au fost ?inute, într-un moment sau altul, în palmele unui “bugetar”? Chiar ne convine s? încredin??m cea mai important? parte a vie?ii copiilor no?tri pe mâna unor oameni care de-abia î?i permit s? pl?teasc? o chirie sau o rat? la apartament? Chiar insist?m s? nu le l?s?m medicilor buni nici o alt? ?ans? de supravie?uire decât cea de a pleca în str?in?tate?

?i mai este ?i cazul meu ?i al colegilor mei tineri, care au r?mas s? lucreze “la stat”. Nu o facem nici din lene, nici din huzureal?, nici cu scopul de a fi pl?ti?i cu sume fabuloase pentru a juca Solitaire pe laptop; am r?mas s? lucr?m într-o universitate în care d?m în fiecare zi nas în nas cu oameni ale c?ror caractere, pasiuni ?i atitudini fa?? de via?? se formeaz? chiar sub ochii no?tri; am r?mas pentru c? nimic nu se poate compara cu bucuria de a fi martor ?i de a facilita aceast? cre?tere. Când am ales asta, majoritatea am fost con?tien?i c? pl?tim un pre? ?i ne-am f?cut meseria împ?ca?i.

Tot împ?cat? am primit ?i vestea reducerii salariilor cu înc? 25% (nu uita?i c? ni s-au mai redus o dat?, tot anul acesta). Este un moment greu, alternativa ar fi avut un impact mult mai mare ?i mai greu asupra oamenilor. Trebuie s? te asiguri c? se taie 25% de la toat? lumea, pentru c? altfel se va t?ia din nou tot de la cei care câ?tig? cel mai pu?in. ?ara este în impas ?i, dac? ar fi fost afectat mediul privat , am fi intrat probabil în colaps.

În?eleg, înghit, vedem ce se întâmpl? mai departe. Dar, v? rog, da?i bucuria mai încet. Este foarte umilitor. Mul?umesc.

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X