maddish

O dată pe an, vine acel moment în care trebuie să îmi încalţ din nou papucii de absolvent, să-mi aduc aminte de tot ce am simţit când am terminat facultatea şi să-mi filtrez experienţa de până acum în substantive şi adjective – pentru a le transmite câteva "cuvinte" pentru albumul de absolvire. De fapt, la Jurnalistică, nu se cere niciodată să scrii "un text", "câteva rânduri" şi nici "un paragraf – două", ci precis – plus minus 1500 de semne (cu tot cu spaţii şi semne de punctuaţie).

Scriu şi aici cele 1500 de semne pentru generaţia 2009, cu regretul că n-am putut să-mi ataşez la text şi videoclipul de mai jos, pe care l-am apreciat mult prea puţin la vremea lui.

În fiecare an, la Ziua absolventului, îmi este dat să cunosc bucuria în forma cea mai pură; de pe chipurile celor care poartă insigna de absolvent radiază atât de multă fericire şi încredere încât ar stârni invidia până şi celui mai priceput budist în ale lui “trăieşte aici şi acum”.

Sunt însă conştientă că există mereu acel “ce se întâmplă după?” în sufletul fiecăruia şi, în ciuda faptului că nu există răspuns, am să vă dau câteva răspunsuri.

Vor fi certuri cu şefi încăpăţânaţi, scânteia unei prietenii de neuitat din prima secundă cu un coleg şi cafea proastă dimineaţa; vor fi interviuri la care veţi uita toate răspunsurile pregătite de acasă; vor fi întrebări pe care nu v-aţi închipuit niciodată că le veţi adresa cuiva şi vor fi bucurii din motive de neînchipuit acum. Vor fi termene limită, proiecte pe care le veţi simţi ca pe copiii voştri, eşecuri de care nu veţi reuşi să vă scuturaţi până vă împăcaţi cu ele, vorbe grele şi cuvinte de laudă. Vă veţi simţi mândri, înfrânţi, descurajaţi, entuziaşti, trădaţi, uneltiţi, iubiţi necondiţionat, sprijiniţi, neînţeleşi, persecutaţi, eroi, bucuroşi, emoţionaţi.

Vă veţi trezi prea dimineaţă, vă veţi culca prea târziu, veţi avea chef uneori să daţi toată munca voastră în schimbul plantatului unei grădini. Veţi fi ceea ce aţi visat sau veţi fi ceva ce mintea voastră nici nu a gândit încă. Veţi începe unele zile îngroziţi de ceea ce este scris în agendă, veţi încheia altele convinşi că nu aţi fi putut fi mai buni.

Va fi bine şi va fi rău. Dar dacă în oricare din aceste momente vă veţi întoarce la bucuria aceasta a absolvirii, în care stau înscrise toate posibilităţile, va fi bine chiar şi atunci când va fi rău.
Pasted from