Feed on
Posts
Comments

"uite puiu, acolo este un bebe" – am spus eu aratand eu cu degetul spre o pata neagra de pe ecografia miscatoare a unei prietene.

ginecologii astia trebuie ca miros necunoscatorii de ecografii un pic mai usor decat recunosc virginele, ca s-a intors spre mine si m-a intrebat repede:
"si, stii ce vezi acolo?"

sigur ca stiam. era un fel de cerc negru, conturat, intr-o imagine cu umbre in care, daca iti lasai ochii intre-deschisi si-i concentrai bine vedeai si niste chestii albe. si dupa ce am stat bine sa ma gandesc ce poate fi acolo, am ajuns la concluzia ca nu poate fi decat capul vazut de sus, lucru pe care l-am comunicat cu toata demnitatea necunostinelor mele doctoritei.
"ah, nu, e stomacul", mi-a spus

si am ramas acolo, prinsa in paienjenisul de negru si alb, incercand sa descifrez, ca un copil cand invata patratul, triunghiul sau cercul, formele cele mai apropiate de notiunile mele despre cum trebuie sa arate un copil in burta.

apoi, ca intr-o strafulgerare (starnita poate si de faptul ca doctorita a miscat in sfarsit aparatul ala intr-o pozitie uman-detectabila) am distins cel mai extraodinar lucru din lume: un capusor mic-mic, doua manutze pe langa corp, un fund intors in sus ca in fata unei dimineti care a venit prea devreme si picioarele stranse dedesubt. o minune in miniatura, 8.9 milimiteri care ajunsesera la 10 cm in doar cateva saptamani conform masuratorilor stiintifice.

si chiar cand am venit sa-mi lipesc mai bine nasul de monitor s-a intamplat cel mai si-mai-extraordinar-lucru-din-lume: spiridusul acela albicios a inceput sa dea din picioare. de parca ar fi inotat in oceanul lui de bucurie, de parca ne-ar fi simtit si-ar fi stiut ca voiam sa-l gadilim pe talpi si ca ne-a putut imprumuta , in secundele alea, un pic din lumina care era.

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X