maddish

"Cand am sa fiu mare, vreau sa ma fac Tania ", imi place mie sa spun in cele mai nepotrivite momente si cei din familia mea care se afla atunci in jurul meu rad. Tania este o matusa, capatata / castigata / intalnita prin ceea ce se numeste atat de nedrept "familia vitrega".

Pana nu demult, as fi stiut sa spun despre ea ca avea un "ceva" care m-a facut din prima sa o strang in brate si sa ii spun in gand ca ma bucur ca am regasit-o. As fi spus ceva vag despre cea mai senina frunte din lume, niste ochi care se vor cititi si discutii despre cele mai banale lucruri din lume imbogatite cu cea mai mare dragoste de a povesti pe care am intalnit-o vreodata. De aia, cand Tania vorbeste despre… cum face curat in casa, de exemplu, toata lumea asculta de parca ar auzi o poveste de seara.

Acum, stiu exact care unde locuieste "ceva"-ul ei: intr-o dimineata, s-a trezit si a spus ca nu mai poate. Si s-a decis sa fie fericita. Lucru care a inseamnat sa iubeasca tot, fara sa mai vaneze raspunsuri; sa fie recunoscatoare pentru frumusetea din oricine si orice; sa simta cum iubirea curge prin ea cat sta la vreo coada functionareasca la platit taxe; sa isi puna fusta scurta cand are ceva de discutat cu vreo oficialitate pentru ca se simte frumoasa, sa ofere buchete de flori cu dragoste; sa-I asculte pe cersetori atunci cand incep prin a-I cere un leu si sfarsesc prin a-i povesti viata; sa fie nasa de copil de tigani ca sa se scufunde in universul lor care cum poate fi altfel decat minunat.

Si, in general, lucruri despre care citesti doar in carti si care scandalizeaza lumea. Lumea care nu se lasa asteptata si se scandalizeaza imediat.

Zilele astea nu face bine. Pentru ca are probleme, asa cum avem cu totii: cu banii, familia, afacerile. In cea mai grea dintre zile, in fata susotelilor noastre despre ce-a-patit-Tania, ne-a povestit despre sentimentul atat de SF de a iubi oamenii fara a astepta absolut nimic in schimb. Si de aia, tot vreau sa fiu ca ea cand am sa fiu (un pic mai) mare.