maddish

undeva, după mijlocul lunii iulie ma apucă invariabil cântatul colindelor, asociate cu toate sentimentele Craciunului: bucurie de neexplicat, impresia că nimeni nu are motiv să fie supărat, căutatul aproape inconștient de cadouașe micuțe despre care am impresia că mă găsesc singure.

si apropo de chestii care se găsesc singure, ieri, când am intrat într-un birou, cineva cânta "We wish you a Merry Christmas!". Mi-a mărturisit că așa îi vine să cânte la fiecare mijlocul fiecărei veri.

singura explicație pe care am găsit-o până acum este că, pe vremea în care mă cufundam în seriale și televiziunile noastre erau de-abia la început, episoadele care erau difuzate de Crăciun în State se vedeau la noi cam pe la mijlocul verii. Așa că sărbătoream Crăciunul cu Ally, cu cei din Beverly Hills și mai târziu din Melrose Place, cu băiețelul din Wonder Years. Prima dată când s-a sincronizat Crăciunul meu cu Crăciunul serialelor a fost în perioada O.C., urmărit ehmmm… nu la televizor.

am rămas însă cu reflexul de a sărbători spiritual Crăciunul de două ori pe an și am ajuns la concluzia că nu strică deloc.