Feed on
Posts
Comments

Singuratatea spaniola

altfel nici n-am stiut cum sa caracterizez filmul Hable con ella, peste care am dat accidental ieri seara, navigind din plictiseala in plictiseala pe canalele romanesti. Singuratate , pentru ca intotdeauna am avut impresia ca filmele lui Almodovar degaja o singuratate crincena in orice tacere ba, si mai rau, in orice ne-tacere, fie el monolog cu o pacienta in coma , fie intr-un cintec sfisietor, fie in dialoguri intre oameni care mereu se descopera a fi straini intre ei. Spaniola , pentru ca mi s-a parut ca acest film n-ar putea fi niciodata nici francez, nici american, nici indian si nu neaparat pentru aduce vorba despre corride.

Iar in discutiile inchipuite dintre un asistent si pacienta cea iubita si inconstienta s-ar fi putut recunoaste oricine, de la copiii din noi care vorbeam cu parteneri imaginari de joaca, la adolescentii care repetau la un perete sau in fata unui tablou ceea ce-ar fi vrut sa spuna nervos sau duios persoanei iubite, la cei care converseaza cu laptopul, vaca sau masina incercind inutil sa le convinga de ceva, la cei ce vom fi, batrini ce vor conversa poate cu mormintele altora. Ciudat cum singuratatea nu ocoleste nici o virsta.

Inutil sa spun ca, imediat dupa ce s-a terminat filmul, m-am culcusit in pat si mi-am intrebat motanul daca i-a placut mincarea si daca n-ar fi cazul sa mergem amindoi la culcare :)

 

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X